cat creier iti trebuie ca sa razi de altii...

23 aprilie 2007

cea mai palpitanta aventura a fascinantei zile de azi s-a desfasurat in drum spre liceu, pe calea mosilor. mergand pe jos (ca tramvelul nu mai circula...) am vazut o scena demna de toata bagatoria de pula din lume: doi pitici (o femeie si un barbat) imbracati frumos, la patru ace, tinandu-se de mana, treceau pe langa un grup de muncitori la asfaltare, care, ca de obicei, se indeletniceau cu captivanta ocupatie de frecare a mentei. si ce s-au gandit muncitorii sa faca? sa rada ca porcii de cuplul de pitici care trecea. bineinteles ca cei doi si-au vazut mai departe de drum, probabil obisnuiti cu atitudinea de tot cacatul a romanului. respect.
dragi oameni imbracati in portocaliu, care va chinuiti de doua saptamani sa astupati o groapa... vreau sa va transmit cu aceasta ocazie ca nu sunteti cu nimic mai breji decat acei pitici. dimpotriva, le sunteti mult inferiori. asta pentru ca, in primul rand, ei se iubesc, si pe voi nu vad cum v-ar putea iubi cineva, vreodata, cu atitudinea aceasta de cocalari. secondly, ei probabil ca au un salariu de n ori mai mare decat al vostru, fiind imbracati la costum si avand hands-free-uri. argumentul suprem insa, il reprezinta faptul ca ei au o atitudine mult superioara voua. for a matter of fact, cred ca ei ar fi fost cei indreptatiti sa rada de voi, de slujbele voastre de cacat si de puturosenia pe care o imprastiati de-a lungul bulevardului. dar, civilizati, au preferat sa inghita in sec si sa treaca pe langa voi. v-au dat mucul.
sunteti josnici! punct.

[prin folosirea substantivului 'pitici' nu vreau sa ii jignesc catusi de putin pe acesti oameni, care au aceasta boala de la natura]

scris pe la 19:24  

0 pareri - comentezi?:

Trimiteți un comentariu